Functia intrebarii in preliminariile ontologice la Martin Heidegger si Constantin Noica

Cuprins
Introducere.................................................................
............................................................................
.........1
I. Prima secţiune
Forma şi funcţia întrebării în preliminariile ontologice la Martin
Heidegger
§1 Punctul de pornire în demersul ontologic heideggerian,”Ce înţelegem prin
«a fi»?”...............................3
§2 Căderea  în  uitare  a  întrebării  privitoare  la  fiinţă;  însemnătatea
punerii întrebării..................................4
§3 Cele cinci formulări ale întrebării privitoare la  fiinţă;  interpretarea
acestora..........................................5
§4  Rolul  celor  trei  prejudecăţi  în  căderea  în  uitare  a   întrebării
privitoare la fiinţă.......................................6
§5 Caracterizarea fiecărei prejudecăţi ca  obiecţie  la  adresa  metafizicii
tradiţionale, responsabilă de căderea în uitare a întrebării  privitoare  la
fiinţă;     surprinderea     caracterului      necesar      al      reluării
întrebării..................................................................
............................................................................
.............6
§6 Forma întrebării în preliminariile  ontologice  la  Heidegger:  degajarea
structurii formale a oricărei întrebări, caracterizarea celor  trei  momente
structurale.................................................................
................9
§7 Aplicarea structurii formale şi evidenţierea momentelor ei în  întrebarea
privitoare la sensul fiinţei.....12
§8 Sarcina dublă a elaborăriii întrebării privitoare la  sensul  fiinţei  în
vederea         înţelegerii         raţiunii         punerii         acestei
întrebări...................................................................
...........................................................................1
3
§9  Semnificaţia  alegerii  termenului  de  Dasein.  Preeminenţa  ontică   a
întrebării privitoare la fiinţă...........14
§10 Ce înseamnă ontologia fundamentală?  Funcţia  întrebării  privitoare  la
sensul      fiinţei      în      întemeierea      demersului       ontologic
fundamental.................................................................
................................................17
§11 Diferenţa ontologică; interpretarea formei şi funcţiei  întrebării  prin
prisma diferenţei ontologice......19
II. Secţiunea a doua
Forma şi funcţia întrebării în preliminariile ontologice la Constantin
Noica
§12 Natura demersului noician din Sentimentul românesc al fiinţei;
precursori..........................................23
§13 Rolul interogării în detectarea  locurilor în care se formează la un
nivel pre-ontologic  problema lui „a
fi”.........................................................................
............................................................................
..........24
§14 Limba ca depozit al  pre-ontologicului specificat
naţional....................................................................
.25
§15 Fiinţa ca un fel de „a fi întru”; rolul prepoziţiei întru ca formă
interogativă în demersul ontologic
noician.....................................................................
............................................................................
...........26
§16 Analiza caracteristicilor întrebării şi a funcţiilor acesteia, a
orizontului interogării, pornind de la formele întrebării în limba
română......................................................................
..........................................28
§17 Modulaţiile româneşti ale fiinţei  date de compunerea cu sine a
verbului „a fi” în limba română, ca un  plus de înţelegere adus ideii de
fiinţă în
genere......................................................................
.......................32
§18 Corelaţiile existente între proprietăţile întrebării şi modulaţiile
româneşti ale lui „a fi”.....................35
§19 Sînt modulaţiile  fiinţei  suport  al  modelului  ontologic  noician  în
ordinea                       construcţiei                       discursului
filozofic?..................................................................
............................................................................
...........37
§20 Funcţia lui întru ca operator ontologic în  cadrul  modelului  ontologic
noician......................................38
III. Secţiunea a  treia
Asemănări şi deosebiri între demersul noician şi cel heideggerian, privind
forma şi funcţia întrebării în preliminariile ontologice
§21 Asemănări şi deosebiri între susţinerea necesităţii analizei formei
întrebării, prezentă la  Heidegger,
şi susţinerea necesităţii analizei formei  pe care o ia întrebarea în limba
română, prezentă la Noica.........39
§22 Apropieri între analiza heideggeriană a funcţiilor momentelor
structurale ale întrebării şi cea noiciană a funcţiilor caracteristicilor
întrebării..................................................................
..........................40
§23 Caracterul de interogare radicală al celor două discursuri ontologice
supuse analizei în lucrarea de
faţă........................................................................
............................................................................
..............41
§24 Ideea prezenţei unui depozit pre-ontologic la nivelul limbii, idee
prezentă la ambii filozofi.................42
§25 Sarcina filozofului de o scoate la iveală materialul pre-ontologic,
tematizîndu-l  prin interogare........43
§26 De ce Menon nu are „dreptate”. Natura caracterului de circularitate pe
care îl degajă interogarea celor doi filozofi în spaţiul
ontologiei..................................................................
...........................................44