Tehnici Moderne de Obturare a Canalelor Radiculare

Conform endodonţilor, obturaţia radiculară este considerată (pe bună dreptate de Weine) cea de-a treia etapă în tratamentul canalelor radiculare, desigur, după etapele de diagnostic şi preparare. Obturaţia radiculară reprezintă sigilarea cavităţii endodontice şi vizează izolarea cât mai bună a sistemului canalicular de mediul bucal, dar şi de parodonţiul profound. Scopul obturaţiei îl reprezintă o umplere tridimensională a sistemului canalicular, asigurând asfel rezistenţa în timp a rezultatului obţinut după curăţarea temeinică a canalului. Obturaţia va permite cicatrizarea apicală şi lateroradiculară, evitându-se astfel orice recidivă a patologiei pulpare sau parodontale. Modificările radiculare, de formă/structură, poziţie sau număr, ridică probleme deosebite pentru reuşita tratamentului endodontic de specialitate. De foarte multe ori, datorită acestor modificări radiculare tehnica de obturare devine deosebit de dificilă sau, uneori, chiar imposibilă. Multitudinea de situaţii întâlnite în practica stomatologică au dus la modernizarea tehnicilor de obturare, la dezvoltarea metodelor radiologice şi microscopice de investigare a canalelor radiculare, cât şi la dezvoltarea unei game largi de materiale pentru fiecare tip de afecţiune a canalelor radiculare. Dezvoltarea materialelor şi a tratamentelor utilizate în endodonţie a dus la o scădere considerabilă a eşecurilor în terapia endodontică, prin descoperirea dinţilor cu rădăcini supranumerare şi posibilitatea de preparare a tuturor rădăcinilor ( indiferent de forma canalului, ex. Dens in dente, furcaţii, delte apicale).
Ultimele studii au demostrat că în 60% din cazuri eşecul în terapia endodontică este dat de obturaţia incompletă a spaţiului canalicular. Canalele neobturate constituie un mediu de cultură propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Acest fapt se datorează în primul rând condiţiilor propice întâlnite în mod constant în canalul radicular. Este vorba despre umiditate, persistenţa unor microorganisme în ciuda unei curăţiri conştiincioase a canalului, absenţa celulelor cu rol în apărare, iar temperatura constantă este de aproximativ 37 grade Celsius. (conform Washington Study)
Pentru a evita şi elimina microorganismele care afectează rezultatul tratamentului endodontic este necesar ca obturaţia radiculară să fie etanşă, pentru a inactiva microorganismele prin propulsarea lor în exteriorul canalului radicular unde celulele cu rol de apărare specifică le vor neutraliza.
Rolul obturaţiei este acela de a realiza o inactivare mecanică a resturilor organice şi microorganismelor prezente. Prin mijloacele existente în tehnica actuală este posibilă obturarea canalului radicular principal, dar nu şi umplerea ramificaţiilor sale laterale sau apicale. În momentul în care, rămase neobturate, canaliculele comunică cu spaţiul parodontal, în special cele de la nivelul deltei apicale constituie zone de minimă rezistenţă unde se pot dezvolta aceste microorganisme. Observaţiile noastre, ca şi ale altor şcoli de stomatologie, au aratat că prin obturarea corectă a canalului principal (chiar dacă canaliculele colaterale nu sunt complect obturate sau sunt imposibil de obturat), ca moment final al unei terapii bine conduse, se asigură de regulă, succesul tratamentului.
Este deosebit de important să se ţină cont de faptul că: procentajul succesului şi pronosticul tratamentului endodontic depind direct de capacitatea obturaţiei de a sigila toate comunicările sistemului canalicular cu spaţiul desmodontal, canaliculele laterale sunt o realitate biologică şi deci clinică de care nu se poate face abstracţie şi complexitatea anatomiei endodontice implică din start ca anumite zone să rămană în afara acţiunii instrumentarului endodontic şi aceasta în pofida instrumentării cu mare atenţie a canalelor radiculare în timpul preparării lor.