Adnotarea coreferintelor si a unitatilor de discurs

CUPRINS
1. INTRODUCERE   4
2. TEORII DE MODELARE A DISCURSULUI     6
  2.1 DIRECŢII ACTUALE ÎN MODELAREA DISCURSULUI    6
    2.1.1 GROSZ & SIDNER     6
    2.1.2 MODELUL CACHE      7
    2.1.3 TEORIA STRUCTURII RETORICE    7
  2.2 TEORIA CENTRELOR 9
    2.2.1 DESCRIERE    9
    2.2.2 VARIAŢII LA TEORIA CENTRELOR  13
  2.3 TEORIA NERVURILOR - UN MODEL AL ORGANIZĂRII IERARHICE  A  DISCURSULUI
  15
    2.3.1 Definiţii    16
    2.3.2 Conjecturi   17
3. FENOMENE ANAFORICE ÎN DISCURS  18
  3.1 DEFINIŢII  18
  3.2 TIPURI DE REFERINŢE    18
    1.1.1 Referinţe pronominale   18
    3.2.2 Nume proprii 19
    3.2.3 Expresii indefinite     19
    3.2.4 Expresii definite  19
    3.2.5 Anafore evenimenţiale   21
    3.2.6 Anafore funcţionale     22
  3.3 REZOLVAREA FENOMENELOR ANAFORICE  23
    3.3.1 Introducere  23
    1.1.2 Surse de cunoaştere în depistarea anaforelor   24
    3.3.3 Idei pentru un algoritm de rezolvare a referinţelor 26
4. UN ALGORITM DE REZOLUŢIE A ANAFORELOR     31
  4.1 PRIVIRE GENERALĂ 31
  4.2 REPREZENTAREA CENTRELOR     32
  4.3 ADNOTAREA TEXTULUI     33
    4.3.1 Generalităţi 34
    4.3.2 Ce secvenţe de text se adnotează   34
    4.3.3 Ce categorii morfologice se adnotează    36
    4.3.4 Exemplu de text adnotat 37
  4.4 MARCAREA REZULTATELOR  39
    4.4.1 Marcarea coreferinţelor 39
    4.4.2 Marcarea relaţiilor funcţionale    40
  4.5 DESCRIEREA  ALGORITMULUI    40
    4.5.1 Principii de funcţionare a algoritmului  40
    4.5.2 Rezultate adiţionale    45
    4.5.3 Încadrarea aplicaţiei într-un parser de discurs     47
    4.5.4 Detalii de implementare 48
5. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE   50
ANEXA                                                                      1
  Descrierea ierarhiei de clase folosite în  implementarea  algoritmului  de
rezoluţie a anaforelor 52