Executarea controlului de prevenire si stingere la clÄdiri

                                 - CUPRINS -
Cuprins…………………………………………………………………………………………...1
Memoriu justificativ……………………………………………………………………………..3
Capitolul 1 – Consideraţii generale privind patrimoniul cultural
eclezial……….……….....4
     1. Importanţa patrimoniului cultural eclezial……………………………………………...4
     2. Analiză statistică a incendiilor izbucnite la construcţiile
        aparţinând patrimoniului cultural
        eclezial…………………………………………………………………………6
     3. Aspecte privind prevenirea incendiilor la construcţiile aparţinând
        patrimoniului cultural
        eclezial.............................................................
        .................................................. 9
Capitolul 2 – Organizarea apărării împotriva incendiilor la Catedrala
           Ortodoxă Episcopală „Sf. Treime” Baia Mare…………………………………………...14
    2.1. Prezentarea generală a obiectivului…………………………………………………...14
        2.1.1. Caracteristici constructive generale ale clădirilor de
cult..................................
        2.1.2. Caracteristici constructive ale Catedralei Ortodoxe
        Episcopale „Sf. Treime” Baia
        Mare................................................................
        .......................................................
    2.2. Măsuri generale de apărare împotriva incendiilor………………………………
        2.2.1. Dispoziţii
generale....................................................................
................................
        2.2.2. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva
incendiilor..............
           2.2.2.1. Conţinutul organizării activităţii de apărare împotriva
incendiilor...............
           2.2.2.2. Structuri cu atribuţii de apărare împotriva
incendiilor..................................
           2.2.2.3 Actele de autoritate, documente specifice şi evidenţe
           privind apărarea împotriva
           incendiilor......................................................
           ...............................................
           2.2.2.4.   Organizarea   activităţii   de   apărare    împotriva
incendiilor la locul de muncă...
        2.2.3. Norme generale de apărare împotriva incendiilor la
        proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi
        amenajărilor........................................................
        ...............
           2.2.3.1. Îndeplinirea cerinţei esenţiale ˝securitate la
incendiu˝..................................
           2.2.3.2. Stabilitatea la foc a
construcţiei................................................................
....
           2.2.3.3.  Limitarea  izbucnirii,   propagării   şi   dezvoltării
           incendiului şi a efluenţilor incendiului  în  interiorul  şi  în
           afara             incintei             focarului              de
           incendiu.............................
           2.2.3.4. Instalaţiile aferente construcţiilor şi instalaţiile
tehnologice............................
           2.2.3.5. Limitarea propagării incendiului la construcţiile
învecinate...........................
           2.2.3.6. Evacuarea utilizatorilor şi securitatea forţelor de
intervenţie.......................
        2.2.4. Norme generale de apărare împotriva incendiilor la
        exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi
        amenajărilor........................................................
        ....................................
           2.2.4.1. Măsuri generale de prevenire a incendiilor la
           exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi
           amenajărilor.....................................................
           ..............................
           2.2.4.2.  Măsuri generale de prevenire a incendiilor la
           executarea lucrărilor cu foc
           deschis..............................................
           .................................................................
           ...........
           2.2.4.3. Măsuri generale de prevenire a incendiilor la
exploatarea căilor de evacuare
        2.2.5.  Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare
          împotriva incendiilor.........
        2.2.6.  Planificarea şi executarea exerciţiilor privind modul de
        acţiune
        în caz de incendiu…………………………………………………………………….
    2.3. Obligaţii privind apărarea împotriva
    incendiilor............................................................
        2.3.1. Obligaţii
        generale............................................................
        ...................................
        2.3.2. Obligaţiile administraţiei lăcaşului de
        cult.........................................................
    2.4. Măsuri specifice obiectivului…………………………………………………………..
Capitolul 3 – Procedura generală de control privind apărarea împotriva
incendiilor…….
    3.1. Principalele obiective ale activităţii desfăşurate pe timpul
controlului………………..
    3.2. Pregătirea controlului………………………………………………………………….
    3.3. Desfăşurarea controlului de fond..…………………………………………………….
    3.4. Desfăşurarea controlului tematic………………………………………………………
    3.5. Finalizarea controlului………………………………………………………………...
    3.6. Dispoziţii
finale......................................................................
............................................
Capitolul 4 – Studiu de caz……………………………………………………………………
    4.1. Aspecte rezultate în urma executării controlului  la Catedrala
Ortodoxă Episcopală „Sf. Treime” Baia Mare……………………………………………………………………………….
Capitolul 5 – Concluzii………………………………………………………………………..
Anexe……………………………………………………………………………………………
Bibliografie……………………………………………………………………………………..
                            Memoriu justificativ
      Despre istoricul incendiilor produse la lăcaşuri de cult şi ansambluri
mânăstireşti s-ar putea scrie multe, relatând episoade pe care istoria le
aminteşte adesea şi exemplificând, desigur, situaţii numeroase în care
asemenea construcţii au pierit, de-a lungul secolelor, fiind distruse de
foc. Cronicile româneşti şi letopiseţele fac vorbire despre asemenea
evenimente, iar pisaniile bisericilor şi. mânăstirilor amintesc şi ele,
frecvent, despre încercările grele prin care monumentele istorice din
România au fost suite să treacă. Aproape că nu există biserică ori
mănăstire pe care să o vizităm şi despre care să nu aflăm, citindu-i
istoricul, că la un moment dat de-a lungul existenţei a avut de suferit de
pe urma unui incendiu. Biserica Neagră din Braşov, biserica Mânăstirii din
cetatea Sighişoarei şi mânăstirea Putna din Bucovina sunt doar câteva
exemple de obiective, dealtfel emblematice pentru patrimoniul cultural
naţional românesc, la care s-au înregistrat incendii importante.
      Dar, cu toată multitudinea de incendii ori alte situaţii de urgenţă
care s-au pogorât asupra bisericilor şi mânăstirilor din România, de-a
lungul vremii, şi care, cu siguranţă, au făcut ca urme importante ale
trecutului, care au rezistat sute de ani, să dispară ireversibil în doar
câteva clipe, puţine dintre acestea au produs şi numeroase victime
omeneşti. Pentru că, trebuie amintită şi evidenţiată o caracteristică
importantă a acestor categorii de construcţii care, pe lângă faptul că
reprezintă obiective din patrimoniul cultural naţional ori adăpostesc
valori inestimabile pentru cultura şi spiritualitatea românească, adesea,
ele prilejuiesc mari afluenţe de persoane, mai ales la sărbătorile
religioase importante precum Sărbătoarea Naşterii Domnului, Sfintele Paşti,
Sfânta Maria, Sfânta Parascheva, Sfântul Dimitrie, sfintele hramuri etc.
  Capitolul 1 – Consideraţii generale privind patrimoniul cultural eclezial
      1.1. Importanţa patrimoniului cultural eclezial
      Patrimoniul cultural naţional este compus din bunuri culturale mobile
şi imobile cu valoare deosebită, de interes public, care sunt mărturii de
neînlocuit ale potenţialului creator uman în relaţia sa cu mediul natural
şi cu mediul istoriceşte constituit de pe teritoriul României, ale istoriei
şi civilizaţiei naţionale şi universale.
      Bunurile imobile sau ansamblurile de bunuri imobile care prezintă
valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios,
urbanistic, artistic, peisagistic sau tehnico-ştiinţific sunt  denumite în
continuare monumente istorice.
      Conform legii, monumentele istorice, definite ca bunuri imobile
situate suprateran, subteran sau subacvatic, pot fi: monument, ansamblu şi
sit
      Monumentele istorice pot fi:
                    a) de valoare naţională şi universală;
                    b) reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
      Preocupaţi atent şi permanent de problematica protejării vieţii
oamenilor şi a valorilor culturale naţionale, unele înscrise pe lista
patrimoniului mondial UNESCO, având în vedere deosebita importanţă
istorică, socială şi patrimonială precum şi vulnerabilitatea sporită la
incendiu a construcţiilor aparţinând cultelor religioase din România şi
corelat cu faptul că acestea adăpostesc, adesea, numeroase persoane,
serviciile de urgenţă profesioniste au acordat, în ultimii ani, o atenţie
tot mai stăruitoare controlului, îndrumării şi asistenţei tehnice de
specialitate la proiectarea şi executarea noilor lăcaşuri de cult dar şi la
exploatarea şi punerea în valoare a celor existente, cu prioritate
justificată a celor ce fac parte din patrimoniul cultural national. S-a
urmărit, pe parcursul derulării acestor activităţi, aplicarea cerinţelor
reglementărilor în vigoare, privind apărarea împotriva incendiilor
specifice acestui segment al vieţii social-culturale, având in vedere
amplificarea rolului religiei şi sporirea ponderii acesteia în viaţa
cotidiană, creşterea numărului de credincioşi şi a afluenţei acestora la
manifestările religioase, precum şi realizarea unui mare număr de lăcaşuri
de cult de diferite confesiuni. De regulă, în construcţiile monument
istoric, pericolele de incendiu se datorează activităţilor desfăşurate,
care implică utilizarea surselor de incendiu (electrică, mecanică, flacără
deschisă etc.), în prezenţa materialelor combustibile (decoruri, depozite
de valori, elemente constructive, obiectele necesare desfăşurării
ritualului religios etc), iar amplificarea pericolelor, precum şi apariţia
şi dezvoltarea unor incendii sunt favorizate de factori şi împrejurări
specifice, dintre care pot fi amintite:
      – arhitectura structurală a acestor construcţii (biserici, mânăstiri,
schituri şi uneori chiar muzee on încăperi de depozitare), mai ales pentru
cele aparţinând cultelor ortodox, greco – catolic, catolic şi în unele
cazuri cultelor protestante, determină, în caz de incendiu, apariţia
efectului de coş, favorizând propagarea rapidă a flăcărilor şi fumului. De
asemenea, există de cele mai multe ori şi pericolul propagării incendiilor
de la clădirile vecine;
probabilitatea de apariţie a incendiilor la aceste categorii de construcţii
este ridicată, deoarece, în caz de incendiu, există riscul ca, din cauza
dimensiunilor reduse a căilor de evacuare sau ca urmare a prăbuşirii unor
elemente constructive ale clădirii ori de decor, să se producă un număr
ridicat de victime, atât din rândul salariaţilor şi participanţilor la
procesiunea religioasă, cât şi al forţelor de intervenţie;
construcţiile ecleziale monument istoric sunt, de regulă, construcţii în
care se desfăşoară viaţa socială, culturală, artistică sau religioasă, în
care este prezent publicul, dar un anumit gen de public, neinstruit şi
nepregătit pentru evenimente deosebite, cu atenţia distributiv-concentrată
la desfăşurarea evenimentului respectiv, şi de aceea, în astfel de clădiri,
alegerea conceptului de prevenire şi stingere a incendiilor se face având
în vedere, în principal, protejarea persoanelor, dar în acelaşi timp nu
trebuie subestimată sau neglijată valoarea bunurilor patrimoniale, bunuri
ce trebuie să fie salvate în caz de incendiu;
în general, clădirile monument de arhitectură au particularităţi aparte, o
anumită vechime istorică, documentar sau arheologic atestată, sunt
îmbătrânite, peste ele au trecut vicisitudinile vremurilor, au fost
realizate in perioade când nu existau norme de proiectare privind
securitatea la incendiu, şi de aceea, trebuie să manifestăm o anumită grijă
şi totodată o atenţie deosebită în a le trata din acest punct de vedere, în
toate fazele de activitate, mai ales în exploatare, astfel încât să nu
influenţăm prin contribuţia noastră ca utilizator la degradarea lor,
privind rezistenla şi stabilitatea on păstrarea caracterului de monument.
      Iniţierea şi dezvoltarea cu rapiditate a incendiilor la aceste
categorii de construcţii se datorează în special caracteristicilor
specifice, privind:
 ➢ prezenţa cantităţilor mari de elemente structurale de construcţie,
   materiale şi bunuri combustibile în dotările de mobilier;
 ➢ lipsa sau insuficienţa sistemelor compatibile (adecvate) de protecţie şi
   stingere a eventualelor incendii;
 ➢ caracterul monumentului nu permite asigurarea unor măsuri de securitate
   la incendiu corespunzătoare, iar vechimea construcţiilor respective
   justifică neconcordanţele cu cerinţele reglementărilor în vigoare privind
   securitatea la incendiu referitor la:
                       - prezenţa masivă, în special a lemnului pentru
                         elementele principale de construcţie care conferă o
                         comportare, rezistenţă şi stabilitate la foc slabă
                         şi foarte slabă a clădirii;
                       - lipsa elementelor verticale şi orizontale
                         rezistente la foc, care să asigure compartimentări
                         corespunzătoare;
                       - căi de evacuare, acces şi intervenţie insuficiente
                         sau necorespunzător dimensionate;
                       - instalaţii utilitare vechi care pot cauza
                         împrejurări favorabile producerii de incendii;
                       - amplasamente fără respectarea unor distanţe de
                         siguranţă sau a măsurilor compensatorii
                       - deficienţe privind asigurarea măsurilor
                         organizatorice de apărare împotriva incendiilor
                       - intervenţie deficitară în caz de incendiu, cauzată
                         de motive obiective.
      1.2. Analiză  statistică  a  incendiilor  izbucnite  la  construcţiile
aparţinând patrimoniului cultural eclezial
      Statisticile europene şi naţionale din ultimii 15 ani atestă o
creştere îngrijorătoare a numărului de incendii la obiectivele care fac
parte din patrimoniul naţional eclezial.
                               [pic]    [pic]
Figurile  1,  2   –   Incendii   izbucnite   la   construcţiile   aparţinând
patrimoniului cultural eclezial
      Iată câteva exemple de incendii semnificative, care prin dimensiunea
pagubelor înregistrate au afectat astfel de clădiri şi ansambluri de
clădiri în România şi Europa, evenimente care au distrus parţial sau în
întregime construcţii ale lăcaşurilor de cult sau aparţinând mănăstirilor
şi schiturilor ori au condus la pagube inestimabile pentru cultura şi
spiritualitatea universală şi românească:
   ROMÂNIA:
 ➢ 1995: bisericile ortodoxe din localităţile Muntele Rece (Cluj), Blidari
   (Vrancea), Piping (Neamţ) şi căminul de bătrâni de la mânăstirea Agapia,
   satul Văratec (Neamţ);
 ➢ 1996: bisericile ortodoxe din localităţile Valea Stejarului (Maramureş)
   şi Nucet (Dâmbovita);
 ➢ 1997: bisericile ortodoxe din Boca- Samarineşti (Gorj), Nehoiu (Buzau)
   şi Schitul Sihăstria Putna (Suceava);
 ➢ 1998: bisericile ortodoxe Mărăţei II din Piatra Neamţ şi cea de lemn din
   Făgăraş (Braşov);
 ➢ 1999: construcţii destinate cazării persoanelor de la mânăstirile
   Sihăstria din Vânători (Neamţ), Pasărea (Ilfov) şi Putna (Suceava) şi
   bisericile ortodoxe Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavril din satul Soci,
   comuna Pănceşti (Bacău) şi cea din localitatea Coltii de Jos (Buzău);
 ➢ 2000: schitul „Mihai Viteazul" (ridicat la 1615) din comuna Şuteşti
   (Vălcea) şi biserica ortodoxă din comuna Izvoarele (Giurgiu);
 ➢ 2001: bisericile ortodoxe „Sfintii 40 Mucenici" din comuna BoteştiNeamţ
   şi din comuna Viişoara (Vaslui);
 ➢ 2002: bisericile ortodoxe „Naşterea Maicii Domnului" din Străoane
   (Vrancea), cea de lemn din curtea Comandamentului National al
   Jandarmeriei, schiturile "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din comuna
   lacobeni (Suceava) şi din Orlat (Sibiu) şi mânăstirile Dumbrava din
   comuna Unirea (Alba) şi „Sfânta Treime" din comuna Suplai- Bistriţa
   Năsăud;
 ➢ 2003: corpul de chilii al mânăstirii Hadâmbu (Iaşi), mânăstirea Piatra
   Scrisă (Armeniş- Caraş-Severin) şi Biserica Sfânta Elisabeta din
   Bucureşti- la care se executau lucrări de consolidare şi restaurare;
 ➢ 2004: biserica ortodoxă din comuna Negri (Bacău) şi mânăstirea Suzana
   (Prahova);
 ➢ 2005: bisericile ortodoxe „Sfmtii Constantin şi Elena" din Bondrea –
   comuna Scorţoasa (Buzău) şi „Sfinţii Constantin şi Elena" din Micleşti
   (Vaslui);
 ➢ 2006: mânăstirea Tarniţa din Boloteşti (Vrancea).
    EUROPA:
 ➢  1990  :  Mînăstirea  Simonopetra,  Muntele   Athos,   Grecia   (Valoarea
   pierderilor a fost estimată la 2,5 mil Euro)
 ➢ 1993: Catedrala Romano Catolică Esztergom, Ungaria (Valoarea  estimată  a
   pagubelor a fost de 0,4 mil Euro).
 ➢  1997:  Biserica  Miskolk  "Tetemvar  ",  Ungaria  (Valoarea  estimată  a
   pagubelor a fost de 0,1 mil Euro)
 ➢ 1997 : Palatul Regal/  Capela Guarini’s (Torino), Italia
 ➢ 1998 :Biserica  Sint Petruskerk, Oisterwijk, Olanda
                                    [pic]
          Figura 3 – Incendiu la Biserica Evanghelică din Bistriţa
      În perioada 1995 - 2008, în lăcaşurile de cult din ţara noastră au
avut loc 580 incendii (0,4% din totalul incendiilor), îndeosebi în judeţele
Neamţ, Suceava, Prahova, Cluj, Bihor, Timiş, Maramureş, Tulcea, Iaşi,
Vrancea şi municipiul Bucureşti.
      Trebuie subliniat faptul că, raportat la perioada de timp analizată,
au existat şi incendii la care s-au înregistrat victime. Astfel, stareţul
mânăstirii Măxineni (Braila) a murit în incendiul care i-a cuprins chilia,
iar la mânăstirea Hadâmbu (Iaşi) a pierit un tânăr in incendiul care a
cuprins corpul de chilii. Au existat şi 9 persoane rănite sau asfixiate cu
fum ori gaze toxice, din care una era pompier.
      Majoritatea incendiilor a fost generată de focuri deschise (lumânări,
candele sau foc în aer liber fără respectarea normelor de prevenire şi
stingere a incendiilor) în proporţie de 23%, instalaţii electrice defecte
sau improvizate (21%), coşuri de fum defecte sau necurăţate (12%) şi
mijloace de încălzire defecte, improvizate sau nesupravegheate pe timpul
utilizării (10%), în lunile martie, aprilie, iulie, decembrie şi ianuarie.
[pic]
 Figura 4 - Frecvenţa împrejurărilor producerii incendiilor la lăcaşurile de
                                    cult
                           în perioada 1995 – 2008
      Din punct de vedere al destinaţiei, destule incendii s-au înregistrat
în interiorul lăcaşurilor de cult (24%), la acoperişuri (21%), precum şi la
anexele acestora – 20% (magazii, adăposturi de animale, furaje, etc).
      În ceea ce priveşte momentul producerii incendiilor este de remarcat
faptul că acestea au avut loc în orele după-amiezii sau noaptea, când
bisericile nu mai sunt populate.
Alături de aspectele semnalate, amintirea faptului că, din numărul total al
incendiilor înregistrate în România in perioada analizată, la clădiri
destinate activităţilor cu public, peste 10% au afectat obiective
aparţinând cultelor religioase, sunt elemente semnificative ce reclamă o
abordare stăruitoare a problematicii apărării împotriva incendiilor – într-
o manieră conjugată- atât de către factorii responsabjli cu protejarea
patrimoniului cultural naţional cat şi de către serviciile de urgenţă
profesioniste şi slujitorii bisericii, în consens cu obligaţia morală şi
legală de a ocroti viata oamenilor şi a valorilor culturale naţionale.
      De asemenea,  pe plan european din statistica elaborată de către
Grupul de lucru nr.2 FIRE TECH (prezentată în raportul final al grupului pe
pagina web www.fire-tech.com), desemnat de Consiliul Europei, pentru
incendii semnificative care s-au produs în clădirile de cult şi cultură cu
caracter  de monument istoric şi de patrimoniu naţional ori mondial ,
rezultă că lăcaşurile de cult reprezintă categoria de clădiri cu frecvenţa
cea mai ridicată de producere a incendiilor, atât din punct de vedere al
destinaţiei iniţiale, care ulterior s-a modificat, cât şi pentru cele care
şi-au păstrat destinaţia ca mânăstiri, biserici, catedrale ş.a.
      1.3.  Aspecte  privind   prevenirea   incendiilor   la   construcţiile
aparţinând patrimoniului cultural eclezial
      Necesitatea de a conferi o cât mai adecvată protecţie la foc a
construcţiilor destinate publicului, care se înscriu şi in categoria
monumentelor istorice şi de a asigura securitatea ocupanţilor acestora, a
determinat participarea la elaborarea redactării normelor de p.s.i pentru
monumente istorice, aflate în fază finală de redactare, participarea în
Comisia Naţională de Avizare a Lăcaşurilor de Cult, întreprinderea
periodică, de către serviciile de urgenţă profesioniste, a unor variate şi
complexe acţiuni de prevenire a incendiilor la tipurile de obiective
amintite şi de informare a administratorilor, utilizatorilor şi
autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate competente în
sfera protejării patrimoniului cultural naţional. Recent, au fost executate
controale de prevenire a incendiilor la 2.233 instituţii de cult religios,
prilej cu care au fost evidenţiate circa 4.619 deficienţe, dintre care 55 %
au fost operativ soluţionate, ca urmare a sprijinului şi asistenţei tehnice
de specialitate, acordate de specialiştii din cadrul inspectoratelor pentru
situaţii de urgenţă şi, în egală măsură, a strădaniei şi receptivităţii
slujitorilor bisericii. Pe lângă multiplele controale tehnice de
specialitate în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, finalizate cu
evidenţierea de nereguli şi stabilirea de măsuri concrete, cu caracter
preponderent tehnico- organizatoric, pentru îmbunătăţirea nivelului de
protecţie la foc al obiectivelor verificate şj cu acordarea de asistenţă
tehnică de specialitate, în scopul materializării practice a acestor
măsuri, s-au efectuat intense activităţi de informare a cetăţenilor, prin
intermediul mass-media de la nivel central şi local, concretizate prin
publicarea a 146 materiale în presă şi difuzarea, la posturile de radio şi
televiziune, a 202 ştiri. Totodată, s-au întreprins activităţi de instruire
a personalului mânăstirilor, prin efectuarea de exerciţii practice vizând
modul concret de acţiune operativă în cazul producerii unui eventual
incendiu pentru evacuarea persoanelor, salvarea valorilor şi stingerea
acestuia dar şj aplicaţii cu forte şj mjjloace ale pompierilor militari,
punându-se accent şj pe verificarea acelor aşezăminte mânăstireşti
amplasate în locuri izolate, la distanţe mari de localităţi unde
funcţionează servicii de pompieri.
      De asemenea, pe timpul sărbătorilor religioase importante, la acele
lăcaşuri de cult şi ansambluri mânăstireşti la care se cunoştea, din
experienţa anterioară, că va fi prezent un public numeros, serviciile de
urgenţă profesioniste au executat şi acţiuni de supraveghere la faţa
locului a respectării măsurilor de prevenire a incendiilor, in special de
către credincioşi şi de asigurare a intervenţiei operative la un eventual
incendiu, tot cu asemenea prilejuri insistându-se pe unele recomandări
necesar a fi urmate de participanţi pentru evitarea producerii de accidente
şi evenimente nedorite, dar şi privind modul de comportare pentru a nu se
crea panică în cazul producerii unei situaţii de urgentă.
      Importanţa acordată laturii instructiv- educative a fost concretizată
şi prin participarea activă, în ultimii ani, a pompierilor militari, la
susţinerea unor prelegeri de specialitate şi prezentarea de imagini
filmate, privind intervenţiile de stingere a unor incendii produse în
ultimii ani la lăcaşuri de cult şi ansambluri mânăstireşti şi urmările unor
asemenea evenimente, la cursurile de perfecţionare a muzeografilor şi
ghizilor de la colecţiile ecleziastice şj monumentele istorico- religioase
din România, desfăşurate la mânăstirile din Techirghiol, Sâmbăta, Durău şi
Neamţ.
      Pe aceeaşi linie de acţiune se înscrie şi implicarea activă, în
ultimii ani, în direcţia conlucrării cu autorităţile administraţiei publice
centrale de specialitate, competente în domeniul protejării patrimoniului
cultural naţional – Ministerul Culturii şi Cultelor, Secretariatul de Stat
pentru Culte – prin informarea periodică şi sistematică asupra incendiilor
produse la obiectivele din această categorie şi concluziilor rezultate din
activităţile preventive desfăşurate, cât şi prin solicitarea întreprinderii
de către acestea a unor măsuri concrete, potrivit atribuţiilor legale, în
scopul îmbunătăţirii protecţiei la foc a construcţiilor cu funcţiune de
cult, cu prioritate a celor din patrimoniul cultural naţional şi asigurării
unui grad corespunzător de securitate utilizatorilor –personalului propriu
şi credincioşilor- inclusiv prin elaborarea de strategii şi norme specifice
de prevenire a incendiilor, cu accent pe măsuri la exploatarea
obiectivelor.
      Concluzionând rezultatul acţiunilor specifice întreprinse de către
serviciile de urgenţă profesioniste la nivelul întregii ţări şi la toate
confesiunile, se poate aprecia că, la lăcaşurile de cult şi la celelalte
construcţii (mânăstiri, schituri, spaţii de cazare pentru personalul
propriu sau oaspeţi, cămine de bătrâni, muzee şi depozite de carte veche,
bunuri de tezaur şi obiecte de patrimoniu bisericesc, spaţii de învăţământ,
ateliere de producţie, centrale termice, etc.) se manifestă cu precădere
unele nereguli cu caracter tehnic care pot conduce la incendii şi care, în
general, se referă la exploatarea instalaţiilor electrice cu improvizaţii
sau defecţiuni, exploatarea necorespunzătoare a sistemelor de încălzire
fără acumulare de căldură, ori amplasarea acestora în apropierea
elementelor de construcţie, decorurilor, mobilierului sau altor materiale
combustibile, neîntreţinerea şi necurăţarea coşurilor de fum, utilizarea
focului deschis fără respectarea normelor de prevenire şi stingere a
incendiilor, pentru diverse activităţi specifice şi neîntreţinerea
instalaţiilor de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice.
De asemenea, lipsa unei dotări corespunzătoare cu mijloace tehnice de
apărare împotriva incendiilor, a rezervelor de apă şi a posibilităţilor
concrete de utilizare a acesteia, corelate cu un grad relativ redus al
nivelului de instruire a personalului, privind modul efectiv de a acţiona
in cazul observării sau anunţării unui incendiu, constituie factori
amplificatori ai consecinţelor negative ce pot decurge din producerea unor
asemenea evenimente. Se impune, totodată, a semnala, în acest context,
faptul că în ultima perioadă s-a extins gama riscurilor de incendiu la
această categorie de construcţii, ca urmare a intenselor lucrări de
restaurare, renovare, modernizare, a activităţilor productive şi a celor
legate de cazarea persoanelor, datorită construirii unui număr mare de
biserici de diferite confesiuni şi punerii în funcţiune, fără
solicitarea/deţinerea documentelor care să ateste îndeplinirea cerinţei de
securitate la incendiu (aviz/autorizaţie p.s.i.) şi, de asemenea, datorită
utilizării construcţiilor (ansamblurilor de construcţii) pentru activităţi
nespecifice (de ex. festivaluri).
      În vederea îmbunătăţirii, în perspectivă, a nivelului de securitate la
incendiu al construcţiilor cu funcţiune de cult şi de siguranţă a
utilizatorilor acestor tipuri de clădiri, se impun demersuri concrete pe
linia determinării factorilor responsabili de la nivelul autorităţii
competente pentru elaborarea normelor de p.s.i. pentru lăcaşuri de cult,
ansambluri mânăstireşti şi monumente istorice şi respectiv pentru
reglementarea modalităţilor concrete şi priorităţilor de
salvare/evacuare/protejare a patrimoniului cultural mobil (colecţii
muzeale, carte veche şj rară, tablouri etc.) în cazul afectării
construcţiilor ce le adăpostesc de către incendii ori situaţii de urgenţă.
      Până la aprobarea şi intrarea în vigoare a normelor specifice de
prevenire şi stingere a incendiilor pentru monumente istorice (aceste
reglementări sunt în ultima fază de redactare urmând a obţine avizele şi
aprobările necesare în cel mai scurt timp) prezentăm în continuare câteva
măsuri specifice necesar a fi aplicate, întreprinse şi respectate de către
factorii direct implicaţi în domeniu, pe categorii de obiective, astfel:
      a) Locaşuri de cult şi construcţii de cazare sau anexele mănăstirilor:
    -  aducerea  la   cunoştinţa   publicului,   pe   timpul   desfăşurării
manifestărilor religioase, de către slujitorii bisericii, a unor  reguli  ce
trebuie respectate în lăcaşurile de cult privind utilizarea  lumânărilor  la
slujbele care prilejuiesc aglomerări de persoane,  modul  de  comportare  pe
timpul producerii unui incendiu în spaţiile respective, în scopul  păstrării
calmului,  evitării  producerii  de  accidente  nedorite  şi  de  panică,  a
evacuării  persoanelor  şi  bunurilor  de   patrimoniu   din   construcţiile
incendiate în condiţii de securitate;
    - limitarea, după caz, a accesului credincioşilor în incinta lăcaşului
de cult în limita capacităţii bisericii, mănăstirii, în scopul evitării
produceri accidentelor şi menţinerea, în mod obligatoriu, pe timpul
slujbelor religioase cu public numeros, a uşilor de acces/evacuare blocate
în poziţie deschisă, iar dacă este posibil organizarea în astfel de
condiţii a slujbelor în aer liber;
    - amenajarea  şi luarea măsurilor organizatorice care se impun la
parcarea autoturismelor persoanelor care participă la slujbele religioase
cu public numeros astfel încât să nu se blocheze căile de acces pentru
autospecialele de intervenţie ale pompierilor militari la un eventual
incendiu;
    - supravegherea sobelor şi a altor mijloace de încălzire din lăcaşul de
cult, pe tot timpul funcţionării, şi întreruperea alimentării acestora
înaintea începerii slujbelor cu public, precum şi amplasarea mijloacelor de
încălzire la distanţe de siguranţă faţă de elementele de construcţie,
decorurile sau mobilier combustibil;
    - întreţinerea corespunzătoare, verificarea periodică şi remedierea
tuturor defecţiunilor la coşurile de fum, sistemele de încălzire utilizate,
aparatele de preparat şi încălzit hrana şi instalaţiile electrice, de către
personal autorizat;
    - amenajarea unor locuri speciale pentru aprinderea lumânărilor, la
distanţă de siguranţă faţă de elementele de construcţie combustibile,
decoruri sau mobilierul combustibil din interiorul bisericii, de preferinţă
din tăvi metalice umplute cu nisip, supravegherea acestora în permanenţă şi
stingerea lor, în mod obligatoriu, la terminarea slujbelor religioase;
    - evacuarea din interiorul lăcaşului de cult, dacă este posibil, pe
timpul desfăşurării slujbelor religioase cu public, a covoarelor,
mochetelor, scaunelor şi băncilor nefixate de pardoseală;
    - informarea persoanelor cazate în spaţiile destinate primirii
oaspeţilor sau în căminele de bătrâni din incinta mănăstirilor sau
aparţinând de acestea, pentru cunoaşterea şi respectarea regulilor de
prevenire şi stingere a incendiilor la exploatarea mijloacelor de
încălzire, a instalaţiilor electrice, utilizarea focului deschis cât şi
privind interdicţia fumatului;
    - utilizarea focului deschis (arderea gunoaielor, igienizări, etc.) se
va face în exteriorul construcţiilor, incintelor  în locuri amenajate,
aflate la distanţe de siguranţa faţă de clădiri, astfel încât să se elimine
pericolul de propagare a focului la construcţii sau depozite de fân sau
furaje şi astfel de activităţi sunt permise doar pe timp fără vânt, fiind
supravegheate pe toată durata şi având asigurate, la faţa locului, pentru
eventualitatea că focul scapă de sub control a mijloacelor suficiente şi
adecvate de stingere a incendiului, iar la terminare, jarul rezultat se
stinge complet;
    - instruirea temeinică a personalului propriu sau extern, care
efectuează diverse lucrări periculoase (utilizare substanţe inflamabile)
sau cu foc deschis în incinta mănăstirilor, inclusiv pentru
conservare/restaurare privind respectarea regulilor de prevenire şi
stingere a incendiilor;
    - neutilizarea, sub nici o formă, a mijloacelor de iluminat cu flacără
(lumânări, felinare) în poduri, grajduri, depozite de furaje, etc;
    - asigurarea depozitării corecte, în zona de incintă a mănăstirilor, a
fânului, a lemnului de foc sau cărbunilor precum şi a altor materiale
combustibile;
    - supravegherea permanentă a aparatelor electrice pe durata
funcţionării şi nesuprasolicitarea instalaţiilor electrice (de exemplu prin
folosirea mijloacelor de încălzire improvizate);
    - menţinerea, în permanenţă, a căilor de acces în incinta mănăstirilor
în stare de practicabilitate şi a mijloacelor de comunicare (telefoane) în
stare de funcţionare.
      b) Săli de expunere:
      În sălile de expunere ale muzeelor se va urmări asigurarea, în
exploatare, a următoarelor:
    - instalaţiile electrice pentru iluminatul obiectelor expuse în
vitrine, pe panouri ori pe postamente vor fi realizate şi menţinute în
exploatare astfel încât să nu iniţieze eventuale incendii la exponate;
    - standurile cu exponate vor fi amplasate şi realizate în aşa fel încât
căile de evacuare şi de circulaţie destinate publicului să fie permanent
libere;
    - se va evita, gruparea de obiecte foarte valoroase într-o singură
încăpere sau zonă a construcţiei cu excepţia situaţiilor în care se asigură
supravegherea permanentă cu personal sau protejarea spaţiilor respective cu
sisteme automate de detectare, semnalizare şi stingere a incendiilor;
    - circuitul vizitatorilor va fi obligatoriu marcat prin indicatoare
corespunzătoare, începând cu uşa de intrare în sălile de expunere până la
ieşirea din acestea, iar circulaţia vizitatorilor se va face într-un singur
sens şi va fi dirijată de către personalul de supraveghere, instruit
special în acest scop şi se va limita numărul persoanelor în grupul de
vizitatori, astfel încât să poată fi supravegheaţi, asigurându-se totodată
temporizare între grupurile de vizitatori;
    - întocmirea planurilor de evacuare a vizitatorilor, precum şi a
exponatelor (în primul rând a celor cu cea mai mare valoare, precizând
locurile de depozitare, personalul destinat pazei şi supravegherii, etc.)
iar pentru obiectele voluminoase ce nu se pot evacua, se prevăd prelate,
care în caz de incendiu vor fi umezite cu apă înainte de aşezarea lor pe
obiectele ce urmează a fi protejate de acţiunea focului;
    - interzicerea încălzii spaţiilor cu sobe metalice sau a altor sisteme
de încălzire cu foc deschis sau cu suprafeţele incandescente;
    - asigurarea, între elementele sistemelor de încălzire şi obiectele de
artă şi respectiv documentele de valoare combustibile expuse, a unor
distanţe de siguranţă de 1 m ;
    - documentele prevăzute cu sigilii cu ceară şi cele scrise pe diverse
pergamente vor fi expuse în vitrine având sisteme electrice de iluminat din
exterior şi fiind amplasate la distanţe de siguranţă corespunzătoare faţă
de sursele de căldură din vecinătate;
    - reproducerea textelor, fascismelor, sigiliilor, etc. nu se efectuează
în sălile de expunere ale muzeului, ci în încăperi separate şi amenajate
conform reglementărilor, prevăzute cu instalaţii electrice corespunzătoare
şi dotate cu mobilierul necesar (mese îmbrăcate cu tablă, dulapuri
metalice, pentru păstrarea substanţelor inflamabile sau toxice, etc.);
    - instalarea stelajelor şi a vitrinelor pe care sunt expuse ţesături,
tapiserii, costume, cusături. etc. se face la cel puţin 0,5m faţă de
elementele de încălzire centrală şi la 1m faţă de sobele fără acumulare de
căldură;
    - atunci când se curăţă pardoselile din materiale combustibile
(duşumea, parchet, etc.) cu lichide inflamabile şi/sau ceară, se întrerupe
focul în sobe şi se aerisesc încăperile până la evacuarea totală a gazelor
şi uscarea pardoselii. Se interzice curăţarea costumelor, stofelor, etc cu
substanţe inflamabile în interiorul sălilor de expunere.
      c) Ateliere de restaurare a obiectelor muzeale
      În atelierele de restaurare a  obiectelor  muzeale,  se  vor  respecta
următoarele reguli şi măsuri specifice:
    - pe mesele de lucru din atelierele de pictură, ceramică, sculptură,
foto, mobilier, textile, etc. ale muzeelor, vopselele şi substanţele
inflamabile se vor păstra în cantităţi cât mai mici (care să nu depăşească
100 ml), iar în spaţiul atelierelor se păstrează numai obiectele care sunt
în execuţie, evitându-se astfel aglomerarea materialelor ce nu sunt strict
necesare;
    - cârpele îmbibate în uleiuri, vopsele, lacuri, diluanţi, etc. vor fi
strânse în cutii metalice închise şi evacuate din ateliere după terminarea
lucrului;
    - în încăperi unde se restaurează ţesături, tapiserii, cusături, etc.
se va menţine permanent curăţenia, înlăturându-se scamele şi deşeurile care
pot da naştere la incendii, iar fiarele de călcat vor fi ţinute pe suporţi
izolaţi atât în timpul folosirii cât şi după scoaterea din priză;
    - curăţarea costumelor, tapiseriilor, cusăturilor, etc. cu neofalină
sau benzină, este admisă numai în încăperi separate, în care nu există
surse cu foc deschis, asigurându-se aerisirea completă a încăperii, iar
lichidele folosite vor fi introduse în incintă numai în cantităţile
limitate pentru o zi de lucru şi vor fi păstrate în vase închise;
    - se va acorda o atenţie deosebită depozitării materialelor
combustibile necesare restaurărilor, colectării şi evacuării deşeurilor,
precum şi folosirii focului deschi, atunci când operaţiile de restaurare nu
pot fi executate fără aceste elemente.
    d) Depozite de fonduri muzeale
    Depozitarea obiectelor de artă ale muzeelor se va realiza în
următoarele condiţii:
    - încăperile folosite numai în scopul păstrării şi depozitării
obiectelor şi documentelor muzeale vor fi separate faţă de restul
construcţiilor prin pereţi incombustibili rezistenţi la foc, iar uşile
rezistente la foc ale acestora vor avea dispozitivele de închidere automată
sau de autoînchidere menţinute în stare bună de funcţionare;
    - se va evita depozitarea obiectelor şi documentelor muzeale în clădiri
şi în încăperi situate în apropierea atelierelor de prelucrare a
materialelor combustibile, a locurilor unde se lucrează cu foc deschis sau
a depozitelor cu substanţe combustibile lichide;
    - pentru sistemele de încălzire şi iluminat electric se vor lua
aceleaşi măsuri ca la sălile de expunere, acordându-se atenţie deosebită
aerisiri depozitelor şi păstrării temperaturii în raport cu indici de
conservare specifici obiectelor muzeale depozitate;
    - prin amplasarea rafturilor în depozite se vor asigura culoare de
acces, circulaţie şi intervenţie necesare, care în permanenţă trebuie să
fie libere, interzicându-se cu desăvârşire aglomerarea obiectelor şi a
documentelor în rafturi sau aglomerarea rafturilor în depozite;
    - în interiorul depozitelor sunt interzise cu desăvârşire fumatul şi
folosirea focului deschis, precum şi păstrarea lichidelor inflamabile;
    - depozitele de valori trebuie să fie prevăzute cu cel puţin două căi
de acces spre exterior, pentru evacuarea în siguranţă a persoanelor şi a
materialelor adăpostite, iar în cazul arhivelor şi depozitelor de cărţi şi
manuscrise se vor folosi rafturi din lemn ignifugat, cu spaţii de acces
atât între rafturi cât şi între rafturi şi pereţi;
    - de regulă, subsolurile, podurile şi încăperile situate mai sus de
parter nu sunt admise ca depozite de valori.
    e) Biblioteci
    - cărţile, cataloagele, manuscrisele, fişele, etc. se depozitează în
rafturi sau, după caz, în stive, în încăperi cu parametrii de mediu şi
nivele de performanţă adecvate, astfel încât să fie ferite de foc;
    - între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere
pentru accesul şi evacuarea uşoară în caz de necesitate;
    - pentru exemplarele şi/sau colecţiile cu valoare deosebită (unicate,
cărţi rare, cărţi de patrimoniu, etc.) se va asigura o protecţie deosebită,
iar în caz de incendiu se va organiza salvarea cu preponderenţă  a
acestora;
    - pentru protecţia bunurilor de valoare, bibliotecile vor fi echipate
şi dotate şi cu sistemele, instalaţiile şi mijloacele tehnice
corespunzătoare de prevenire şi stingere a incendiilor, potrivit
reglementărilor tehnice;
    - încălzirea va fi centrală, instalaţia electrică îngropată, iar
corpurile de iluminat şi tablourile electrice etanşe.
    Capitolul 2 – Organizarea apărării împotriva incendiilor la Catedrala
                 Ortodoxă Episcopală „Sf. Treime” Baia Mare
      2.1. Prezentarea generală a obiectivului
      2.1. 1. Caracteristici constructive generale ale clădirilor de cult
      Clădirile de cult (catedrale, biserici, lăcaşuri, case de rugăciuni,
sinagogi, temple, etc.), precum si ansamblurile mănăstireşti, vor îndeplini
performantele corespunzătoare stabilite în Normativul de siguranţă la foc a
construcţiilor(P118), completate cu cele specifice acestora.
      Amplasarea clădirilor de cult, de regulă, se realizează independent,
la distantă faţă de clădiri învecinate sau compartimentate faţă de acestea.
      In cadrul ansamblurilor mănăstireşti, clădirile de cult pot fi
comasate sau grupate cu alte construcţii ale mănăstirii, în cadrul
compartimentelor de incendiu normate.
      Clădirile de cult parter, cu capacitatea maxima simultana de 200
persoane pot fi realizate din materiale si elemente de construcţie C4
(CA2d) si asigurate numai cu stingătoare în caz de incendiu, iar pentru
cele cu capacităţi simultane mai mari, se respecta prevederile specifice
sălilor aglomerate.
      Clădirile de cult, indiferent de capacitatea maxima simultană, vor
avea asigurate cel puţin doua căi de evacuare a persoanelor, distincte şi
independente. Excepţie fac cele cu capacitatea maximă simultană de 30
persoane.
      Clădirile de cult de gradul III … V de rezistenta la foc, pot avea
subpanta (balcon) pentru maximum 30 de persoane şi a căror evacuare se
poate realiza printr-o scară deschisa în parterul clădirii.
      Clădirile de cult cu subsol, vor avea asigurat accesul separat al
subsolului si în cazul în care acesta cuprinde spatii funcţionale necesare
cultului, se pot realiza si circulaţii interioare între subsol si parter,
cu condiţia ca acestea sa fie prevăzute cu uşi rezistente la foc minimum 30
de minute si echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere
automata în caz de incendiu.
      Utilizarea focului deschis (lumânări, candele, etc.) în clădirile de
cult este admisa numai în condiţiile asigurării masurilor specifice de
prevenire a incendiilor si, dupa caz, numai în locurile stabilite si
amenajate corespunzător.
      Clădirile de cult cu capacitatea de 30 de persoane si mai mult, vor
avea usile de evacuare cu deschiderea în exterior.
      Clădirile de cult prevăzute cu locuri fixe (scaune, bănci, strane),
vor avea acest mobilier fixat de pardoseala ori pereţi, sau solidarizat pe
pachete de scaune (bănci)
      Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale cailor de
evacuare în clădiri de cult, sunt precizate în tabelul de mai jos (cu
excepţia sălilor aglomerate).
      Timpi de evacuare
      |                        |Timp de evacuare (lungime maxima admisa a cailor |
|                        |de evacuare) atunci când evacuarea se face:      |
|Grad de rezistenţă la   |                                                 |
|foc                     |                                                 |
|                        |în două direcţii        |într-o singură direcţie |
|                        |diferite                |(coridor înfundat)      |
|                        |secunde     |metri      |secunde     |metri       |
|I si II                 |125         |50         |63          |25          |
|III                     |75          |30         |38          |15          |
|IV                      |63          |25         |30          |12          |
|V                       |38          |15         |25          |10          |
      Instalaţiile utilitare aferente clădirilor de cult (sanitare,
electrice, încălzire, ventilare, etc.), se proiectează si realizează
conform prevederilor reglementarilor tehnice specifice acestora.
      În afara cazurilor exceptate în prezentele prevederi specifice,
echiparea si dotarea clădirilor de cult cu instalaţii si mijloace de
semnalizare si stingere a incendiilor, se realizează conform
reglementarilor tehnice specifice.
      Clădirile de cult vor avea asigurat accesul autospecialelor de
intervenţie în caz de incendiu, cel puţin la o faţadă.
      2.1.2. Caracteristici constructive ale Catedralei Ortodoxe Episcopale
„Sf. Treime” Baia Mare
      Catedrala este structurată pe două nivele, având spaţii liturgice
independente, demisol şi parter. Datorită caracterului monumental al
catedralei şi edificării într-un timp îndelungat, s-a impus construirea
acestui demisol prevăzut cu toate funcţiunile pentru desfăşurarea
liturghiei zilnice. [pic]
      Figura 4 – Demisolul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”
      Este orientată nord - sud, cu altarul situat înspre bulevardul
Republicii din municipiul Baia Mare.
       Dimensiunile la care va ajunge  sunt impresionante: lungimea de 62 m
lăţimea de 50 m, iar inălţimea totală este de 83 m, inclusiv demisolul
(cota -7,20 m).
      În momentul de faţă lucrările au evoluat la cota de 42 m.(Se poate
observa evoluţia lucrărilor în anexa )
      Spaţiul liturgic al Catedralei va fi corespunzător desfăşurării
cultului ortodox, şi anume:
    - altarul va fi prevăzut cu diaconicon, proscomidiar, precum şi o solee
      generoasă  (3 trepte înălţime si 4,8 m adâncime pana la catapeteasma);
    - naosul este prevăzut cu abside laterale şi susţine o turlă, încununată
      de o cupolă, având diametrul de 19,20 m;
    - pronaosul este prevăzut cu două cafasuri, dispuse la înălţimi diferite
      şi cu galerii laterale - pridvor şi endonartex;
      Accesul pe platforma de ceremonii la parter, se va face prin
intermediul unui pridvor deschis, acoperit, din care se va accede într-un
spaţiu tampon (endonartex), spaţiu in care se va găsi intrarea principală,
în pronaos.
      Accesul spre circulaţiile verticale care ne conduc  atât la balcoane,
cât şi la demisol, se va face prin patru turnuri care susţin cupola
centrată pe naos. Aceste patru turnuri sunt legate prin patru scări
exterioare pentru evacuare şi ieşiri de urgenţă.
      Subsolul (cota -7,30 m)
      Accesul la subsol se va face prin două intrări, dispuse  lateral  faţă
de pridvorul parterului. La cota -3,65 m s-a format un  spaţiu  utilitar  în
care se găseşte pangarul, spaţii pentru aprindere lumânări şi  două  grupuri
sanitare. Spaţiul subsolului este împărţit în trei funcţiuni: unul  central,
destinat cultului liturgic si doua spatii laterale dispuse simetric faţă  de
cel central, complementare.
      Spaţiul central este destinat cultului liturgic, şi este format din
    - altar prevăzut cu proscomidiar diaconicon;
      -      solee adâncă de 4,8 m şi prevăzută cu trei trepte;
      De pe solee se accede in proscomidiar  şi  diaconicon.  Nava  centrală
este prevăzută cu o suită de bolţi şi arce, susţinute de  stâlpi  masivi  de
cărămidă aparentă. În partea  centrală  a  navei  s-a  dispus  o  cupolă  de
înălţime mică pe care se va picta „Pantocratorul”.  Simetric  faţă  de  nava
centrală se află două galerii  laterale  deschise  spre  nava  centrală.  Pe
petreţii exteriori ai  galeriilor  s-au  zidit  banchete  de  cărămidă.  Sub
platforma utilitară se  află  „Sala  bizantină”  şi  două  birouri  laterale
destinate consilierii spirituale.
      Accesul în spatiile laterale de la subsol se va face prin  cele  patru
turnuri, în care sunt prevăzute scările de acces. Spaţiile laterale (cota  –
4,30 m), au destinaţia de spaţii de expunere  permanentă:  muzeu,  expoziţie
de  icoane,  precum  şi  săli  de   repetiţie   pentru   corul   catedralei,
simpozioane, manifestări cu caracter spiritual-religios, etc.
      În spatele altarului, de la subsol s-a  prevăzut  un  spaţiu  destinat
centralei  termice,  precum  şi  altor  utilităţi,  cu  acces  separate  din
exterior.
       Subsolul este legat de parter prin cele patru scări dispuse  în  cele
patru turnuri.
      Parterul (cota ±0,00) se înalţă cu 2,72 m faţă de nivelul  platformei.
      Accesul la pridvor se va face prin 16 trepe,  cu  urcare  centrală  şi
      laterală.
      Pridvorul  este deschis pe trei  laturi  şi  este  alcătuit  din  trei
      module care susţin trei cupole, fiecare  modul  conţine  o  uşă  dublă
      monumentală de intrare în catedrală.
      Endonartexul  este spaţiul tampon dintre pridvor şi pronaos, este
dispus paralel cu pridvorul şi este modulat pe trei travei, care conţin
uşile de intrare in pronaos. Lateral endonartexul se termină cu două abside
semicirculare, pentru a mări spaţiul şi a da posibilitate credincioşilor de
a susţine activităţi specifice ritului creştin ortodox, la terminarea
slujbei (pomeni, pomenirea morţilor ş.a.).
      Pronaosul  este spaţiul de legătură dintre pridvor şi naos, in cazul
nostru este mai restrâns ca suprafaţă faţă de naos.
     În stânga şi în dreapta pronaosului fac posibil accesul la cafas şi
demisol. Pronaosul este acoperit cu bolţi, cupole şi arce, care susţin
cafasul. S-a dorit un pronaos de înălţime medie pentru a mări efectul de
surpriză a naosului pe care este centrată cupola.
      Naosul este centrul de greutate al întregii compoziţii arhitectonice.
În plan are formă de pătrat, iar pe colţurile pătratului sunt aşezate patru
turnuri cu schelet de beton armat, care susţin turla si cupola imensă,
aceste turnuri conţin accesul pe verticală de la demisol până la cota
+43,20 m(baza turlei). Cele patru turnuri se leagă intre ele prin patru
arce diafragmă, care preiau eforturile cupolei. Partea superioară a
turnurilor se termină cu patru turle zvelte de dimensiuni mici, ce
încadrează turla mare.
     Turla mare, care susţine cupola este împărţită 24 de ferestre,
alungite şi retrase faţă de exterior prin arce de cărămidă. Naosul formează
înspre lateral două abside circulare mari, simetrice faţă  de axul
catedralei cu rol de a mări capacitatea naosului şi a mări efectul de
înălţare a turlei. Cele două abside laterale sunt acoperite cu două
semicupole.
     Perimetral, înspre exterior, sunt dispuse două galerii, simetric,
deschise spre exterior, care asigură accesul în caz de urgentă prin patru
scări exterioare amplasate pe colţul diagonal al turnurilor.
      Altarul  este alcătuit din cele trei spaţii liturgice. Spaţiul
altarului propriuzis este dispus in axul de simetrie al catedralei, şi se
termină cu o absidă semicirculară. Altarul este foarte înalt, ajungând până
la cota de +28,80 m, şi este acoperit cu un arc adânc de 4,80 m şi o
semicupolă.
     Naşterea arcelor porneşte de la cota +24,00 m. În partea superioară a
pereţilor altarului sunt prevăzute şapte ferestre înalte. De o parte şi de
alta a altarului sunt dispuse ,proscomidiarul şi diaconiconulul, care se
înalţă până la cota +9,60 m. Acestea sunt prevăzute cu căte o uşă, care fac
legătura cu o galerie exterioară dispusă concentric fată de altar. Această
galerie este destinată în special accesului de serviciu al preoţilor,
precum şi activităţilor conexe slujbelor.
     Cafasul  (cota +9,60 m) este dispus deasupra intrării în catedrală şi
este destinat corului catedralei. Accesul în cafas se va face prin cele
două turnuri dinspre intrare. Deasupra absidelor laterale sunt prevăzute
două balcoane largi terminate cu abside semicirculare concentrice,
destinate credincioşilor. Accesul este posibiI din turnurile dispuse înspre
altar. Tot din aceste turnuri avem acces la două balcoane, aşezate deasupra
diaconiconului şi proscomidiarului, cu deschidere înspre altar. Ele sunt
destinate transmisiunilor televizate.
      La cota +14,40 m, deasupra cafasului şi lateral, s-a format o galerie
folosită în caz de aglomerare şi intervenţii tehnice.
      Din cele patru turnuri, printr-o suită de scări înguste se accede într-
un spaţiu belvedere, situate la cota +13,50 m.
      Faţadele se vor realiza din materiale durabile, silueta edificiului si
aspectul exterior urmăreşte realizarea unei sinteze a arhitecturii
tradiţionale bisericeşti din România.
      Categoria şi clasa de importanţă
      Categoria de importanţă, conform Hotărârii de Guvern nr. 261/1994
Anexa 2A – este construcţie de importanţă deosebită.(C-II).
      Clasa de importanţă conform Hotărârii de Guvern nr.766/1997 art 6
respectiv conform Normativ P100/92 tab. 5.1 este – clasa de importanţă
deosebită(clasa II ).
      Tipul clădirii: civilă, cu săli aglomerate. Nu este considerată
clădire înaltă datorită faptului că pardoseala ultimului nivel folosit este
la  cota +14,40m
      2.2. Măsuri generale de apărare împotriva incendiilor
          2.2.1. Dispoziţii generale
      Apărarea  împotriva  incendiilor  reprezintă  ansamblul  integrat   de
activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice,  operative,
cu caracter umanitar şi de informare  publică,  planificate,  organizate  şi
realizate  potrivit  prezentei  legi,  în  scopul  prevenirii  şi  reducerii
riscurilor de producere a incendiilor şi asigurării  intervenţiei  operative
pentru limitarea şi stingerea incendiilor, în  vederea  evacuării,  salvării
şi protecţiei persoanelor  periclitate,  protejării  bunurilor  şi  mediului
împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
      Normele generale de apărare împotriva incendiilor, stabilesc
principiile, criteriile de performanţă şi condiţiile tehnice generale
privind asigurarea cerinţei esenţiale „securitate la incendiu” pentru
construcţii, instalaţii şi amenajări, precum şi regulile şi măsurile
generale de prevenire şi stingere a incendiilor.
      Scopul prezentelor norme generale este prevenirea şi reducerea
riscurilor de incendii şi asigurarea condiţiilor pentru limitarea
propagării şi dezvoltării incendiilor, prin măsuri tehnice şi
organizatorice, pentru protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează
la intervenţie, a bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de
urgenţă determinate de incendii.
      Prezentele norme generale se aplică la proiectarea, executarea şi
exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi a amenajărilor, la lucrările
de modernizare, extindere, schimbare a destinaţiei celor existente, precum
şi la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de apărare împotriva
incendiilor şi la echiparea cu mijloace tehnice de apărare împotriva
incendiilor.
Prezentele norme generale sunt obligatorii pentru autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, pentru toate celelalte persoane
juridice, precum şi pentru persoanele fizice aflate pe teritoriul României.
          2.2.2. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare
împotriva incendiilor
          2.2.2.1. Conţinutul organizării activităţii de apărare împotriva
incendiilor
      Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:
stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor;
elaborarea, aprobarea şi   difuzarea   actelor  de autoritate: decizii,
dispoziţii,  hotărâri şi altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi
pe linia apărării împotriva incendiilor;
elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice
privind apărarea împotriva incendiilor;
organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
      e) planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în
scopul depistării, cunoaşterii şi înlăturării oricăror stări de pericol
care pot favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor;
analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare Împotriva
incendiilor;
      h) îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare,
autorizare, atestare, certificare, agrementare, prevăzute de actele
normative în vigoare;
      i) realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a
incendiului, precum şi de alertare în cazul producerii unui astfel de
eveniment;
      j) asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor
tehnice de apărare împotriva incendiilor;
      k) planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor
specializate, în caz de incendiu;
      l) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi
stabilirea împrejurărilor şi a factorilor determinanţi, precum şi a unor
măsuri conforme cu realitatea;
      m) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor
în relaţiile generate de contracte/convenţii;
      n) asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu
focul, fişele de instruire.
          2.2.2.2. Structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor
      În cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi al
celorlalte organe centrale de specialitate, al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, al consiliilor judeţene, municipale şi ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, orăşeneşti şi comunale, al
instituţiilor publice şi al operatorilor economici, în funcţie de nivelul
riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie, după caz,
următoarele structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor:
compartiment de  apărare  împotriva  incendiilor, compus  din  două  sau
mai   multe  cadre  tehnice  sau personal de specialitate cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor;
cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor numit exclusiv pentru această activitate, conform
legii;
serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă.
      În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva
incendiilor, consiliile locale şi operatorii economici care nu au
obligaţia, prin lege, să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor sau personal de specialitate, pot
desemna din rândul personalului propriu un salariat care să îndeplinească
şi atribuţii specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor sau pot
încheia un contract cu o persoană fizică sau juridică atestată, în
condiţiile legii.
      La nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cadrul tehnic cu
atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor se desemnează de
consiliul local.
      Activităţile de prevenire a incendiilor se desfăşoară de către
personalul din compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar
pentru situaţii de urgenţă, pe baza regulamentului elaborat de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor.
      Atribuţiile pentru structurile prevăzute la art. 6 se stabilesc şi se
detaliază astfel încât să permită îndeplinirea obligaţiilor legale care
revin administratorului operatorului economic/conducătorului instituţiei,
respectiv autorităţilor administraţiei publice.
      Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul
apărării împotriva incendiilor se stabilesc în fişele posturilor.
          2.2.2.3 Actele de autoritate, documente specifice şi evidenţe
privind apărarea împotriva incendiilor
      Actele normative obligatorii pe teritoriul României elaborate, conform
legii, de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sunt norme,
reglementări tehnice şi dispoziţii generale privind apărarea împotriva
incendiilor.
      A. Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea
împotriva incendiilor emise de ministere/celelalte organe ale
administraţiei publice centrale sunt:
strategia  sectorială  privind   apărarea  împotriva incendiilor în
domeniul de competenţă;
norme şi reglementări tehnice specifice de apărare împotriva incendiilor;
metode/proceduri pentru identificarea, evaluarea şi controlul  riscurilor
de incendiu specifice domeniului de competenţă;
programe de informare şi educaţie specifice;
programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;
decizia de numire a cadrului tehnic sau  a personalului de specialitate cu
atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
      B. Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea
împotriva incendiilor emise de consiliul judeţean sunt:
hotărârea de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor
aferent judeţului sau a municipiului Bucureşti;
reguli şi dispoziţii specifice de apărare împotriva incendiilor pentru
domeniul  public şi  privat al  unităţii administrativ-teritoriale;
raportul anual de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
programe de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
hotărâre de înfiinţare a unor centre de formare şi evaluare a personalului
din serviciile publice voluntare pentru situaţii de urgenţă;
      f)  decizia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de
specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
      Actele de autoritate şi documentele specifice privind apărarea
împotriva incendiilor emise de prefect sunt măsurile obligatorii privind
apărarea împotriva incendiilor, valabile la nivelul judeţului.
   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu