În lucrările sale Nonaka distinge patru tipuri de cunoştinţe: tacite
individuale, explicite individuale, explicite colective şi tacite colective
şi arată că dezvoltarea organizaţiei presupune transmiterea cunoştinţelor
între indivizi.
Această dinamică a transformări cunoaşte mai multe etape:
– de la tacit către tacit: socializare
– de la tacit către explicit: formalizare
– de la explicit către tacit: interiorizare
– de la explicit către explicit: combinare
Socializarea presupune interacţiunea indivizilor în sânul unui grup, adică
un proces de integrare culturală. Învăţarea se face prin observare,
conştientă sau nu, prin imitare, prin împărţirea experienţei, fără a
recurge la limbaj sau codificări.
Formalizarea presupune explicarea prin discurs sau în scris a practicilor
şi credinţelor. Dificultatea constă în adoptarea unui limbaj comun.
Interiorizarea reprezintă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu