MICROCOSMOS SI MACROCOSMOS IMPLICATII ECOLOGICE IN CUGETAREA SFANTULUI MAXIM MARTURISITORUL

 Nu-i de-ajuns că  omul  este  alcătuire  microcosmică;  fără  vieţuirea
virtuoasă – înţeleasă ca participare la viaţa divină, aici şi acum –, el  nu
recapitulează lumea în sine decât ca posibilitate, nu  şi  real,  pentru  că
adevărata recapitulare se înfăptuieşte nu doar în jurul său, ci şi  spre  în
sus.
   “omul a fost făcut de Dumnezeu, binevoitor, din suflet şi trup, pentru ca
sufletul  raţional  şi  cugetător  dăruit  lui–   fiind   conform   chipului
creatorului său – să tindă cu tărie şi  din  toată  puterea  (prin  dorinţă,
prin iubirea-i totală şi prin cunoaştere)  spre  Dumnezeu,  îndumnezeindu-se
prin  asemănare,  şi  pentru  a   susţine   trupul   prin   cumpătare   […],
raţionalizându-l şi făcându-l compatibil lui Dumnezeu prin  virtuţi,  ca  pe
un conslujitor. În acest  mod  facilitează  locuirea  Creatorului  în  trup,
pentru ca acesta – fiind cel ce  le-a  relaţionat  pe  ambele  [sufletul  şi
trupul] – să devină