DREPTUL LA TĂCERE ŞI PRIVILEGIUL ÎMPOTRIVA PROPRIEI INCRIMINĂRI

Introducere.........4
CAPITOLUL I.
Introducere...........6
Subcapitolul 1.1.  Noţiune..........6
Subcapitolul 1.2.   Istoric..........10
Subcapitolul 1.3.   Raţiunea de existenţă...........12
CAPITOLUL II
Perspectiva Curţii Europene a Drepturilor Omului asupra dreptului la tăcere şi a
privilegiului împotriva propriei incriminări...........14
Subcapitolul 2.1. Cerinţa unei acuzaţii de natură penală............14
2.1.1. Persoanele ce se pot prevala de dreptul la tăcere......15
2.1.2. Noţiunea de „acuzaţie” de natură penală............16
- Testul pentru a verifica aplicabilitatea art. 6............17
Subcapitolul 2.2. Existenţa dreptului la tăcere în materie penală......20
- Heaney şi McGuinness c. Irlandei.........20
- Serves c. Franţei..........22
- Shannon c. Marii Britanii............23
Subcapitolul 2.3. Existenţa dreptului în materie non penală.................25
- Saunders c. Marii Britanii...............25
- Kansal c. Marii Britanii..................26
- J.B. c. Elveţiei.................27
CAPITOLUL III
Justificând dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva propriei incriminări.......28
Subcapitolul 3.1. Critica jurisprudenţei Curţii E.D.O..............28
3.1.1. Implicaţiile cauzei Funke c. Franţei................29
- Starea de fapt..................29
- Opinia Comisiei.................29
- Decizia Curţii..............30
- Concluzii desprinse din cauza Funke.................30
- Critica adusă cauzei Funke................31
- Consecinţele cauzei Funke.................32

3.1.2. Alte cauze...........................33
Subcapitolul 3.2.  Ipotezele acoperite de principiu...........34
3.2.1. Admisibilitatea probelor – ca motiv al existenţei principiului.........34
- Doctrina „Fructele copacului otrăvit”...........35
Noţiune.....................35
Implicaţii....................36
3.2.2. Ideea de libertate a individului...............40
1. Ce declanşează principiul..............40
2. Justificări ale principiului............41
A. Prezumţia de nevinovăţie................41
B. Protecţia persoanei nevinovate..............42
C. Ideea celor trei alegeri dificile cu care se confruntă persoana în cauză....43
3.2.3. Continuarea raţionamentului celor trei alegeri dificile...........46
- Incriminarea unei terţe persoane..........47
CAPITOLUL IV
Limite aduse dreptului la tăcere şi privilegiului împotriva propriei incriminări............48
Subcapitolul 4.1. Concepţia C.E.D.O..........48
- Dreptul la tăcere nu este un drept absolut, deci permite excepţii.....48
Subcapitolul 4.2. Posibilitatea deducerii contrariului din dreptul la tăcere – Perspectiva Marii Britanii......49
- Cele patru situaţii în care se pot deduce concluzii nefavorabile........50
Subcapitolul 4.3. Studiu SINGAPORE........51
1. Este dreptul la tăcere într-adevăr folosit pentru a nu răspunde la interogări?.........52
2. Dacă suspecţii sunt conştienţi că din tăcerea lor se poate deduce contrariul, vor vorbi?......52
3. Dacă suspecţii aleg să tacă, această tăcere le favorizează achitarea?......53
CAPITOLUL V
Perspectivele dreptului la tăcere şi ale privilegiului împotriva propriei incriminări........55
Subcapitolul 5.1. Posibilitatea folosirii declaraţiilor date sub imunitate într-un stat ca bază a acuzaţiilor într-un alt stat............55
5.1.1. Soluţia Curţii....................55
5.1.2. Doctrina „Aceleiaşi autorităţi statale”..............57
1.Origini.....................57
2. Jurisprudenţă...............58
5.1.3. Critică............................58
Subcapitolul 5.2. Admisibilitatea testului ADN...........59
Subcapitolul 5.3. Parola de la un calculator.............62
Subcapitolul 5.4. Privilegiul împotriva propriei incriminări invocat de poliţişti..........63
Concluzie....................65
Bibliografie..............................67