Structuri dialogice în romanul românesc din secolul al XX-lea (2010)

1. PARADIGMA DIALOGICĂ ÎN ŞTIINŢA LITERATURII
1.1 Romanul din unghiul teoretic contemporan
1.1.1 Romanul ca formă, gen, structură. Perspectiva dialogică
1.1.2 Din dosarul receptării lui Mihail Bahtin
1.2 Dialogul în istoria gândirii moderne
1.2.1 Filosofii dialogului şi ai relaţiei. Cercul „Patmos” şi „Noua gândire”
1.2.2 „Eu şi Tu” în teologia dialogică a lui Martin Buber
1.2.3 Semion Frank despre dialogistica cunoaşterii
1.2.4 Dialogismul lui Mihail Bahtin
1.2.5 Mihai Şora, Vasile Tonoiu despre dialog şi scriitura dialogică
1.3 Epistemologia dialogismului în ştiinţa literaturii
1.3.1 Conceptul dialogic al limbii. Dialogul ca metaforă despre eu şi lume
1.3.2 Metalingvistica
1.3.3 Modelul bahtinian de analiză stilistică. „Cuvântul bivoc”
1.3.4 Textul literar ca univers al plurilingvismului şi al pluristilismului
1.3.5 Reinterpretările Juliei Kristeva. Conceptul de intertextualitate
1.3.6 Alte discipline despre dialog şi dialogic
1.4 Metoda dialogică de interpretare a textului literar
1.4.1 Hermeneutica dialogică a lui Mihail Bahtin.
1.4.2 Wilhelm Dilthey despre conştiinţa istorică în actul de interpretare
1.4.3 Hans-Georg Gadamer despre experienţa dialogică a hermeneuticii
1.4.4 Hermeneutica textuală a lui Paul Ricoeur
1.4.5 Teoria receptării lui Hans Robert Jauss
1.4.6 Critica dialogică. Tzvetan Todorov despre „principiul dialogic” al interpretării
2. DIALOGISMUL ÎN ROMAN
2.1 Romanul ca dialog
2.1.1 Structura dialogică („forma arhitectonică”, „forma artistic creatoare”)
2.1.2 Dostoievski şi noul model artistic al lumii
2.1.3 Relaţiile estetice autor–erou
2.1.4 Romanul ca „expresie a conştiinţei lingvistice galileene”: polifonie – polifonism, pluriglosie – plurilingvism, heteroglosie – heterolingvism, hibridul artistic
2.2 Romanul în dialog cu „memoria genului”
2.2.1 Poetica istorică a romanului
2.2.2 Cele două linii stilistice
2.2.3 Tipurile de universuri romaneşti: cronotopul
2.2.4 Romanul antic şi cronotopii lui
2.2.5 Cronotopul romanului medieval
2.2.6 Cronotopul rabelaisian
2.2.7 Cronotopul idilic
2.2.8 Carnavalescul
2.3 Poetica dialogică a romanului contemporan. Strategiile înzestrării celuilalt cu voce sau „darul vorbirii indirecte”
2.3.1 Dialogism şi intertextualitate
2.3.2 Dialogismul ca principiu al creaţiei artistice. Strategii dialogice
3. STRUCTURI DIALOGICE ÎN ROMANUL ROMÂNESC DIN SECOLUL AL XX-LEA
3.1 Arhitectonica romanului românesc interbelic. Cronotopul oraşului
3.1.1 Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu: poetica romanului polifonic
3.1.2 Patul lui Procust de Camil Petrescu: expresie romanescă a cunoaşterii de sine prin raportare la celălalt
3.1.3 Maitreyi de Mircea Eliade: dialogul intercultural
3.1.4 Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale: între unicitatea şi diversitatea limbajului
3.1.5 Pâlnia şi Stamate de Urmuz: dialogism parodic
3.2 Romanul postbelic ca lume postbabelică
3.2.1 Lumea în două zile de George Bălăiţă: imaginaţie şi experiment. Interacţiuni cronotopice între lumea care reprezintă şi lumea reprezentată
3.2.2 Don Juan de Nicolae Breban: relaţiile estetice autor–cititor. Donjuanism narativ
3.2.3 Ingeniosul bine temperat de Mircea Horia Simionescu: dialogul imaginar…
3.2.4 Tratament fabulatoriu de Mircea Nedelciu: încorporarea dialogului în diegeză
3.3 Romanul basarabean şi integrarea lui în modelul european interactiv
3.3.1 Din calidor de Paul Goma: altă imagine artistică a basarabeanului
3.3.2 Zbor frânt de Vladimir Beşleagă: dialogul dintre identitatea personală şi identitatea narativă
3.3.3 Spune-mi Gioni! de Aureliu Busuioc: efectele ideologizării monologice a persoanei
3.3.4 Schimbarea din strajă de Vitalie Ciobanu: problema autenticităţii dialogului în literatură
3.3.5 Gesturi de Emilian Galaicu-Păun: romanul ca lume postbabelică